n8n vs Make vs Zapier: ce alegi pentru o firmă din România?

Ce sunt n8n, Make și Zapier și prin ce diferă?

Toate trei leagă aplicațiile pe care le folosești deja și rulează pași automat când apare un eveniment: un email nou, un formular completat, o comandă. Diferența nu stă în ce pot face în principiu, ci în cum le plătești, unde rulează și cât control ai asupra logicii.

Zapier construiește Zap-uri dintr-un trigger și pași de acțiune. Make construiește scenarii din module, cu module de tip router pentru ramificații. n8n construiește workflow-uri din noduri și poate rula fie în cloud-ul n8n, fie pe serverul tău.

n8n vs Make vs Zapier: comparația pe criteriile care contează pentru o firmă

Tabelul rezumă ce scrie în paginile oficiale ale fiecărei platforme la data de 20 octombrie 2026. Planurile și funcțiile se schimbă des, așa că verifică sursele de la final înainte de o decizie.

Cum se taxează n8n, Make și Zapier?

La data de 20 octombrie 2026, n8n taxează execuții. O execuție este o rulare completă a fluxului, indiferent câți pași are sau câte date procesează. În cloud există planurile Starter, Pro și Enterprise; pentru varianta găzduită de tine există ediția Community, gratuită, plus Business și Enterprise, deblocate cu o cheie de licență. Toate planurile includ utilizatori și fluxuri nelimitate.

Make taxează credite. Pentru aplicațiile fără AI, o operațiune costă un credit, iar funcțiile AI integrate pot consuma credite și în funcție de tokeni. Planurile sunt Free, Core, Pro, Teams și Enterprise. Când creditele se termină, scenariile se opresc.

Zapier taxează task-uri, adică pașii de acțiune finalizați cu succes. Trigger-ele, filtrele, pașii Paths și acțiunile care dau eroare nu consumă task-uri. Planurile sunt Free, Professional, Team și Enterprise, iar pe Free poți face doar Zap-uri cu doi pași.

Unitatea de taxare contează mai mult decât prețul de listă. Un flux cu cinci acțiuni rulat de 1.000 de ori înseamnă 1.000 de execuții în n8n și până la 5.000 de task-uri în Zapier; în Make, fiecare operațiune a modulelor consumă de regulă un credit, deci totalul crește tot cu numărul de pași. Prețurile actuale sunt pe paginile de prețuri trecute la surse.

Ce înseamnă n8n self-hosted și ce licență are n8n?

n8n self-hosted înseamnă că instalezi n8n pe infrastructura ta: un server propriu, un cloud privat sau un furnizor de cloud ales de tine. Datele fluxurilor stau unde decizi tu. Pentru producție, documentația n8n indică Docker Compose, cu bază de date și servicii adiționale.

Controlul vine cu responsabilitate. n8n spune clar că varianta self-hosted cere cunoștințe tehnice pentru instalare și configurare, iar întreținerea e responsabilitatea ta: actualizări, copii de siguranță, securitate. Dacă nu ai pe cineva tehnic, chiar n8n recomandă varianta Cloud.

Licența principală este Sustainable Use License, creată de n8n și bazată pe modelul fair-code. n8n o descrie ca source-available și explică de ce nu a ales o licență open source. Poți folosi și modifica n8n gratuit pentru scopurile interne ale firmei, dar nu îl poți oferi ca serviciu în care clienții își construiesc singuri fluxuri.

Ediția Community are aproape tot setul de funcții. Unele cer totuși un plan plătit și pe self-hosted: SSO, medii separate, proiecte, partajarea fluxurilor și a credențialelor, versionare cu Git.

Poate o agenție n8n să construiască fluxurile pentru firma ta?

Da. Întrebările frecvente despre licența n8n spun explicit că serviciile de consultanță și automatizare sunt permise. O agenție poate construi, rula și întreține fluxuri pe instanța ei și poate factura aceste servicii, cu condiția ca tu să primești rezultatele, nu acces la interfața n8n.

A doua variantă: agenția instalează și întreține n8n pe serverul firmei tale. Licența permite asta atâta timp cât agenția nu îți oferă și găzduirea. Fluxurile și datele rămân la tine, chiar dacă schimbi mai târziu furnizorul.

La MR Automation Pro construim de obicei automatizări n8n, pentru controlul asupra datelor și pentru flexibilitatea codului propriu. Când procesul e simplu și echipa ta vrea să-l întrețină singură, Zapier sau Make pot fi alegerea mai bună.

Când se potrivește Zapier, când Make și când n8n?

Nu există un câștigător general. Alegerea pornește de la proces, nu de la platformă.

• Zapier: fluxuri rapide și simple între aplicații cloud populare, configurate de cineva din echipă fără server și fără cod. Fiecare acțiune reușită consumă un task, deci fluxurile lungi, cu volum mare, cresc consumul.
• Make: scenarii vizuale cu mai mulți pași, ramificații și transformări de date, pentru cineva care vrea să vadă tot fluxul pe ecran. Poți alege centrul de date din UE la crearea organizației.
• n8n: fluxuri cu logică complexă, cod propriu, agenți AI cu aprobare umană și date sensibile pe care vrei să le ții pe serverul tău sau în UE. Costul nu crește cu numărul de pași, dar varianta self-hosted are nevoie de cineva care o întreține.

Agenți AI în n8n, Make și Zapier: unde rămâne decizia la om?

Toate trei au funcții pentru agenți AI. În n8n, nodul AI Agent primește un model și una sau mai multe unelte, iar agentul decide ce unealtă folosește. Make are aplicația Make AI Agent (New), în beta deschis, iar Zapier are Zapier Agents, legați de contul tău și taxați separat, în activități.

Pentru o firmă, întrebarea utilă e unde se oprește agentul. n8n permite aprobarea umană înainte ca agentul să folosească o anumită unealtă: fluxul se oprește, colegul vede ce vrea agentul să facă și aprobă sau respinge, prin Slack, Telegram sau chatul n8n.

Regula rămâne aceeași pe orice platformă: AI-ul pregătește, omul aprobă trimiterea unei oferte, a unui email către client sau modificarea unei înregistrări importante.

Ce verifici înainte să alegi o platformă pentru automatizarea proceselor?

Măsoară procesul înainte de alegere: câte cereri, câte minute pe cerere, câte erori. Așa știi dacă platforma rezolvă problema reală sau doar o mută în alt loc.

1. Volumul: câte rulări pe lună și câți pași are fiecare flux. Înmulțește-le și compară rezultatul cu unitatea de taxare a fiecărei platforme: execuții, credite sau task-uri.
2. Sensibilitatea datelor: dacă prin flux trec date personale ale clienților sau ale angajaților, află unde sunt stocate și procesate, inclusiv de funcțiile AI. Make avertizează că zona UE nu garantează că toate cererile AI rămân în UE.
3. Cine întreține fluxurile: cine primește alerta când un flux se oprește, cine actualizează serverul și cine schimbă logica atunci când se schimbă procesul. Fără un răspuns clar, rămâi la o variantă în cloud.
4. Aplicațiile existente: verifică dacă ERP-ul, CRM-ul sau programul de facturare are conector gata făcut sau măcar un API. Pentru sisteme din rețeaua locală, Make oferă pe Enterprise un agent on-premise, iar n8n poate fi instalat chiar în rețeaua ta.
5. Punctele de aprobare: notează pașii unde un om verifică înainte de trimitere și asigură-te că platforma poate opri fluxul acolo.